Craciunul, pe repede inainte

Anul asta Craciunul vine parca mult mai repede, fata de alti ani. De fapt tot anul asta a zburat ca si cum nu ar fi fost. De prin ianuarie am asteptat concediul din iunie, apoi am asteptat cele cateva zile libere din septembrie si apoi, m-am trezit ca au aparut ornamentele de Craciun prin magazine. Unde mai pui ca in unele deja se aud colinde, plus ca orasul e plin cu instalatiile care vor fi aprinse pe 1 decembrie. Ori e o simpla senzatie personala, ori chiar timpul trece mult mai repede in ultima perioada. Parca nu am avut tihna sa astept Craciunul. Sa ma bucur ca se apropie. Parca pur si simplu Craciunul de anul asta da buzna. Si vremea din ultimele saptamani a contribuit la impresia falsa ca iarna e tare departe si ca traversam, in fapt, o primavara in asteptarea verii…Nu sunt deloc un fan al iernii, dimpotriva, as schimba oricand tara asta pe una mai calda si iarna sa ramana o poveste din trecut. Dar sunt un fan al Craciunului, care, pentru mine, e o stare. O stare greu de descris, care e de fapt o combinatie intre mirosul de cozonac pe care il facea bunica, desenele animate colorate, vesele, magice despre iarna si Craciun, colindele pe care le ascultam si le cantam la scoala si acasa, pregatirile pentru masa de Craciun, cu zeci de preparate si arome innebunitoare, masa de Craciun, cu toata familia alaturi, mirosul de brad…Ooo, mirosul de brad, o poveste in sine si emotia pe care o aveam cand eram mica si bunicul aducea bradul de Craciun acasa…Traditia de a impodobi bradul alaturi de toata familia, nebunia cautarii cadourilor si bucuria de a darui si de a primi cadouri. Starea de liniste. Povestea Craciunului, repetata in fiecare an de colindele copiiilor. Craciunul chiar e magic si sper ca anul acesta, chiar daca parca vine prea repede, voi avea tihna sa ma bucur de tot ce inseamna Craciunul pentru mine.